cum să dai cu Cimitiru-n oameni

De ce să mai scriu și eu despre Cimitirul lu’ Teleșpan, când mai are atâtica și prinde viață, cât să vorbească despre ăia de l-au citit? și unii or fi aruncat scârbiți cartea, alții și-or fi luat cucul în căușul palmelor, câțiva or fi râs cu omușorul p-afară, doi-trei or fi plâns și ce-or mai fi făcut și ăilalți. dracu știe. păi n-aș mai fi scris. Dar nu m-a lăsat inima. Uite, tocmai pentru că era așa de pe toate gardurile titlul ăsta, am zis hai bre, hai să vedem ce poți. make me cum! Am luat cărțulia de la anticariat, cinci lei. Cât de tare, frate? Ha? Tare! Mbun. și-am citit-o într-o seară, băi, am râs cum nu am mai râs de zile întregi. Râd des. Par morbidă și satană, dar mă gâdil cumplit și râd lesne. Ei, dar la poantele cu aia de-a murit că avea urechile prea mari, sau cu preotul Lola cel cu vocea de Boy George iritat, sau cu baba moartă-n cadă și cu Green ud la teniși, am rââââââs de numa’ numa’. Că de moarte se râde cel mai bine, nu e ca și cum tre să te porți bine cu ea ca să nu te ia. Oricum o dai, tot un drac, așa că dă-i la gioale și fute-o în cur că, mai știi…poate-i place. După aia am început să descânt Cimitirul pe la prieteni, pe Întâia am momit-o prima, eram ușor reticentă că nu știam cum o să guste faza cu ăla de-și ținea o bombonică de ciocolată în cur noaptea ca să aibă gust bun. Sau la clisma cu cafea, pe care mă bătea gândul s-o pun și eu în aplicare, doar că nu-ș…eu oricum mă cac de 2-3 ori pe zi, dacă fac și clismă mă cac toată sau cum? Revenind la Întâia, duduia n-a avut niciun streeees, nimic. O râs în legea ei și cum mai pune Teleșpan ceva pe feisbuk îi dau și ei să vadă, că io m-am împrietenit cu el, ea nu. Nu-ș de ce, că e băiat de treabă, o zis că cel mai tare i-a plăcut poza asta a lui:

teleșpan

 

După aia, am îmbârligat-o și pe Oama că musai să citească Cimitirul, când revine de la orezari i-o pun în brațe. Am prins la cotitură o duducă de la uzină, tot la anticariat, zic uite, ia cartea asta. Fără comentarii. O să vezi tu.  și-o văzut ea.

Apăi dacă o scris omul bine, ce pula mea? N-o fi literatură d-aia răscolitoare, deși m-a întors cu fața-n spate când o zis el acolo despre homosexualitate, violență domestică, fluturași de amor, dependențe, prima labă, e genul ăla de om care-ți zice lucrurile simplu și fix la țintă, ți se pare după aia că ai fost tare prost înainte, dar de-acum te-ai deșteptat cât să-nțelegi că tot prost ai rămas. și-n plus, ai și râs cât să fugă vreo câteva boli de tine. Apăi ce mai vrei de la o carte?

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s