Van și Uniunea Statelor Perfecte

Giger

 

 

Mama lui Van era însărcinată în luna a treia şi nu avea o casă a ei. Nu avea un serviciu şi nici bani. Tot ce avea erau 17 ani. Locuia la cămin împreună cu un bărbat lângă care simţea că dacă îi vine să râdă o s-o facă exploziv, în cascade, şi dacă îi vine să plângă o s-o facă puternic, în şiroaie. Se întâmplase ca pruncul să îşi facă loc în trupul ei fără ca ea să-şi dorească lucrul acesta şi fără să se simtă în stare să îndrume o fiinţă neştiutoare în viaţa despre care nici ea nu aflase prea multe.

Dar în cea mai bună lume din toate lumile posibile, Uniunea Statelor Perfecte (USP), Legea spunea că alegerile fiecărui cetaţean trebuie să fie decise de Forumul Uniunii.

Aşa că a înaintat cererea de renunţare la copil Forumului şi în ziua următoare s-a conectat la reţeaua USP ca să ia parte la Decizie. După prezentarea succintă a evenimentelor din viaţa ei pe ecranele fiecărui cetaţean membru al Forumului a urmat hotărârea finală. Forumul Uniunii a hotărât, cum era de aşteptat, în conformitate cu legile naşterii şi ţinând seama de abaterile deja înregistrate ale viitoarei mame, să continue ce a început indiferent de neajunsuri.

Mama lui Van a născut în al doilea decan al lui aprilie. Imediat a trebuit să raporteze Forumului evenimentul în aşteptarea următoarelor decizii. Nivelul de organizare şi eficacitate al Forumului era maxim, toţi cetaţenii fiind implicaţi activ în vieţile fiecăruia dintre ei, mai puţin în vieţile personale. Aşa era şi normal, viaţa e un lucru prea serios ca să fie lăsată în mâinile unui singur om, iar cetaţenii USP trăiau astfel nu o singură viaţa, ci miliarde de vieţi mai puţin una. În următoarea perioadă au fost decise următoarele aspecte ale noului cetaţean:

– datorită perioadei din an în care a fost născut, Van urma să prezinte un caracter nerăbdător, uşuratic, răzbunător, o sănătate bună în general, cu posibile tulburări de tensiune arterială şi eventuale dureri de cap; culoarea preferată va fi verde, iar ziua favorabilă marţi;

–  deoarece în Uniune exista un deficit de creştini ortodocşi, Van urma să adere la această religie şi să creadă în Dumnezeu, Sfânta treime şi un număr în continuă creştere de sfinţi;

–  în cazul în care părinţii lui Van s-ar fi dovedit incapabili să îi ofere mijloacele materiale necesare dezvoltării, acesta urma să fie repartizat unui Centru de Creştere;

Etc.

Anexele Hotărârilor au fost îndosariate şi s-au stabilit Controlorii Vieţii lui Van. Aceştia purtau costum și erau responsabili de respectarea Hotărârilor, în caz contrar abaterile urmând să fie înscrise pe ordinea de zi a Forumului. La maxim cinci abateri USP putea dispune renunţarea la Van, ca membru necorespunzător.

Totul urma să fie aşa cum s-a stabilit. Rareori existau devieri şi atunci când se întâmpla, problema urma să fie remediată prin anihilare. Cetăţenii USP nu agreau lipsa de consecvenţă, nici imaginile colorate în afara conturului. Van urma să umple perfect forma hotărâtă de Forum: facultate cu profil economic, căsătorie la ofiţer de stare civilă, apoi la țară, în cort, cu preot şi lăutari, apartament situat central, maşina şi 2 copii.

Din fericire pentru familia lui Van, părinţii acestuia au reuşit să îi creeze un mediu corespunzător pentru evoluţie şi să evite Centrul de Creştere. Mama lui s-a străduit să aibă grijă de el conform tuturor legilor. Erorile fiului au început să apară după 18 ani. Şi au continuat, spre oroarea Membrilor Superiori ai Forumului.

Mai întâi, Van a ales Facultatea de Litere. Controlorii au sesizat imediat incidentul şi tânărul cetaţean a fost analizat de Forum conform procedurii. Toţi membrii USP au putut viziona pe ecranele obligatorii LCD cazul acestuia, precum şi decizia finală a Forumului. Norocosul de Van era doar la prima abatere şi, sperau toţi, ultima, aşa că a fost lăsat să îşi urmeze alegerea.

La 22 de ani Van s-a îndrăgostit. Conform legilor, în maxim 2 ani trebuia să aleagă restaurantul pentru petrecerea de nuntă. Au trecut însă 2 ani şi 5 zile iar Controlorii s-au văzut nevoiţi să raporteze incidentul superiorilor. A urmat încă  o dezbatere, de data aceasta încărcată de analogii cu evoluţia mamei sale care ar fi trebuit să îl umple pe Van de Ruşinea Cetăţeanului Onorabil. Van nu a fost afectat de rușine, iar de pedeapsă a scăpat pentru a doua oară.

Mama lui Van se străduia să îi explice că nu poate continua aşa. Forumul este cu ochii pe el, cetaţenii USP îl privesc circumspecţi, cetăţenele vecine deja nu o mai salută pe scara blocului. Van avea aproape 25 de ani şi demonstra numai rea voinţă.

În următorii cinci ani a mai înregistrat două abateri. Şi-a făcut o vasectomie pe motiv că nu va obliga o fiinţa inocentă să … cităm chiar din depoziţia lui Van: “trăiască precum o marioneta în USP”, şi în loc de maşina de familie care era înscrisă în codul evoluţiei sale şi-a cumpărat o motocicletă.

Cetăţenii erau de-a dreptul oripilaţi. Contururile erau depaşite cu mult prea mult. Când Van avea 35 de ani şi 4 abateri, a reuşit să  întristeze toata populația Statelor Perfecte. A declarat că va renunţa la creştinism. Van avea de gând să renunţe la religia stabilită în chiar momentul naşterii sale. Era grav. Mult prea grav ca să se mai stea cu mâinile în sân.

Forumul Uniunii  a declanşat imediat Procedura de Anihilare. În momentul în care toţi membrii USP aveau să decidă forţa majoră, Van îşi va fi găsit sfârşitul într-un mediu controlat, legal şi acceptat de toţi cetăţenii. Procesul, ca să-i spunem aşa, a durat însă câţiva ani. Din nefericire pentru cetățenii morali, abaterile lui Van îşi găsiseră şi câţiva partizani. Forumul a fost nevoit să analizeze în paralel alte cazuri asemănătoare, ceea ce a dus la o întârziere a deciziei finale.

Când Van a împlinit 40 de ani a suflat în lumânări privind cu coada ochiului spre monitorul LCD obligatoriu. Urma să fie anihilat. În sfârşit se luase decizia. În 60 de minute Controlorii urmau să apară la uşa lui însoţiţi de echipa de anihilare.

Van a râs în hohote imaginându-și fețele celor din echipa de anihilare. A ciocnit apoi un pahar de vin cu femeia pe care a refuzat să o ia în căsătorie şi care i-a rămas alături 18 ani. A mângâiat-o pe păr, a sărutat-o pe buze. A coborât în faţa blocului, a dat o tură cu motocicleta până la magazin, a cumpărat un pachet de ţigări, a fumat una cu poftă şi a încălecat din nou. În ultimele cinci minute până la anihilarea legală stabilită de Forumul Uniunii Statelor Perfecte, Van a accelerat și a intrat zâmbind în zidul Sediului Local al Forumului Uniunii.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s