despre lene și diverse

Bă, io mi-am dat seama de-o chestie. Eu mi-am dat seama că-s leneșă. d-aia care e în stare să nu miște nimic zile întregi, săptămâni și dacă-i pe bani, luni. Tot mai spun pe la interviuri sau evaluări că-s muncitoare, că fac aia și ailaltă dacă trebe și le fac bine, că-s punctuală că mă cac de trei ori pe zi, ba chiar că unele munci îmi sunt plăcute la suflet. O pulă! Deci io nu aș face absolut nimic dacă nu mi-ar fi rușine, să-mi bag pula. Io fac tot ce fac de jenă. Că m-a crescut mama în halul ăsta, să nu supăr lumea să fiu hărnicuță că uite verișoară-ta, face patul dimineața, uite verișoră-tu, tricotează fulare mai ceva ca o femeie, păi e gay, d-aia-n pula mea. dar eu în copilărie nu făceam nimic, efectiv nimic pentru că aș fi vrut, făceam doar ca să nu se supere mama, că mi-era dragă. și acum mai fac câte ceva ca să nu par nașpa, dar adevărul e că dacă aș fi doar eu de capul meu m-ar durea la anus dacă par nașpa cuiva. Dar mai sunt prieteni, rude, salarii și d-astea. N-aș mișca un deget dacă ar fi după mine, carevasăzică. Nu am pornirea aia de a șterge chiuveta de zoaie că se strică smalțul sau ce are pe ea. Nu aș găti niciodată nimic dacă nu ar avea blackbloodandpain ochișorii apoși de înfometare câteodată. Patul nu îl mai fac din adolescență, e cea mai ridicolă activitate umană. E pentru oamenii care nu au decât o cameră și care primesc oaspeți de vază. Cu nasul pe sus. La mine nu e cazul. În fiecare seară ajung acasă, intru în bucătărie și privesc mormanul de vase. Dacă se simte vreo putoare, îmi pun mănușile….nu bag eu mâinile în resturile alea umede…și spăl în silă, uneori nici nu spăl toate vasele. Mai las și pentru alții. dau cu aspiratorul doar pentru că mai vine mama să facă ea curățenie. și atunci tre să fac eu curațenie înainte, și tot se șochează, biata de ea, când vede cum trăiesc. La serviciu…mi-e așa de silă…mereu spun că mă plictisesc acolo. lumea are impresia că stau. Nu stau. Chiar muncesc, dar mi-e atâââââât de silă, și mă pot dedubla atât de bine încât la sfârșitul programului îmi dau seama că nu mai știu nimic din ce-am făcut all day. Eu am zăcut în lumea mea împuțită. Ce să mai zic…cărțile din bibliotecă stau de-a valma, dezordonate, hainele în șifonier arată ca un morman de mâneci și bretele negre, zilnic le scot pe toate afară ca să aleg bluza neagră pentru ziua în curs, mailul îmi este complet varză, poveștile pe care le mai scriu, de bine de rău, salvate care pe unde, mereu folosesc search-ul ca să descopăr câte una. Dar mă pensez la două zile, manichiura se retușează la trei zile, părul se șamponează, balsamează și periază la două zile. Ciudat, pentru că nu-s piți. sunt doar leneșă, iar după moarte nu iau cu mine nimic. Cât trăiesc, mă mai fâțâi cu trupul ăsta. și în definitiv, nu am auzit pe nimeni să spună că a futut-o pe una pentru că era atât de ordonată și muncitoare.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s