psiho

well. am nevoie de un psiholog care să nu mă taxeze mult. eu nu mai fac față. de când a murit bunică-mea mi-e aproape imposibil să-mi sun bunicul. o fac foarte rar, la câteva săptămâni, pentru că știu că începe să plângă și nu înțeleg, pe de o parte, de ce face asta, nu e ca și cum o pot aduce înapoi și nici nu am de gând să mă fut fără prezervativ, să plodesc o viață cu tot ce-nseamnă viață-ce pula mea înseamnă viața?!?!!? ca să apuce el să vadă de două ori un nepot, ba nu, un stră!nepot care nici măcar nu-și va aminti prea mult de el. că d-aia plânge, c-o murit nevastă-sa și că n-are strănepoți. io zic să fie mulțumit că i-au ieșit bine analizele, nu văd deloc cu ce l-ar ajuta că-mi fac io pizda cât o găleată ca să făt un prunc. mă rog. și pe de altă parte, nu am ce să-i spun când bocește. îl bănuiesc oarecum matol la fazele alea, i se subțiază vocea și mi se face pielea de găină când îl aud. așa că stau cu telefonul în față de două zile și mă gândesc că îl sun. nu îl sun. nu pot s-o fac. fuck, câte aș avea să-i spun psihologului…încerc să mă analizez singură, identific problemele dar nu rădăcinile lor, mă blochez și nu-s în stare să văd rezolvările. aș vrea să fiu ca tata, almighty și capabilă de orice, știu că nu sunt și cred că el îmi regretă existența, niciodată nu ne-am spus că ne iubim, în familie nu se practică siropelile, sunt defectivă de sentimente și nu am o relație apropiată decât cu mine însămi. aș fi vrut să fiu daddy’s little princess, dar e cam greu când te crește ca pe un băiat și tu de fapt nu ești băiat, dar încerci să te porți ca atare. d-aia nu-s lesbiană și am nevoie de confirmarea bărbaților. și cel mai mult și mai mult îmi doresc să mă port ca o nebună pentru că sunt, dar nu o fac pentru că ai mei nu ar înțelege. mi-ar spune să fiu serioasă. aia nu e boală. refluxul gastroesofagian e boală. și eu de fapt sunt nebună, și mor de draci că trebuie să mă abțin și să mă port oarecum normal. să par doar puțintel sărită de pe fix. a, și tataie e surd. dacă îl sun trebuie să urlu. urăsc asta. și în final îmi zice să-l sun mai des. cu ce te ajută? nu înțeleg. eu nu am nevoie să mă sune nimeni. de multe ori nu răspund. trebuie să plec acum. poate îl sun de pe stradă, ca să nu îl aud nici eu prea bine. o să plângă. un bărbat care plânge e…cum să zic…aproape cel mai urât lucru. sau e mai urât faptul că nu simt nici măcar o fărâmă de milă când văd sau aud un bărbat plângând? tata nu a plâns niciodată. d-aia eu plâng din orice.

încă ceva ciudat…cică tata seamănă cu benone sinulescu. e ciudat pentru că eu mereu am crezut că tata e leit bruce willis. lumea mea se duce dracului!!!

7 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. mereucautceva spune:

    ce de strigate! nu-ti sare nimeni in ajutor?

    1. vrei sa l suni tu pe tataie?

      1. mereucautceva spune:

        in mod sigur pasarea problemelor nu inseamna rezolvarea lor. si de ce pari sa crezi ca tataie are vreuna. tu ai.

        P.S. am facut destul pe psihologul? sa trecem la lucruri mai interesante. o fi primit Mungiu cartea?

        1. uau, eu sa am probleme…daca nu-mi spuneai… mbine, il sun io. nush daca ar fi vrut sa discute cu tine oricum. de Mungiu nush ce sa zic, dar mi s-a parut dragutz gestul lui Dror…

          1. mereucautceva spune:

            da-mi pe mail nr. dumnealui de telefon. o sa-l sun. o sa ramai uimita maine cand o sa-ti spuna de barbatul necunoscut cu care a vorbit minim 10 minute si pe care nu-l va uita prea curand. hai. hai.

    1. mereucautceva spune:

      viata intr-un cuvant. dezamagit

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s