Copilării

Aveam o învățătoare acneică și nefutută care de fiecare moș nicolae ținea morțiș să ne aducă lucrările corectate. Nu-ș cum se făcea de luam tocmai la lucrările alea 9 în loc de 10 și, ca și cum nu era suficientă umilirea, tocilara Coiculescu Mirabela, care era concurenta mea în imaginația alor mei, deși mie mi-era indiferentă dar părinții te-nvață de mic să fii ambițios și să nu ți-o ia alții înainte, mai ales gălbejita aia care avea musai o hepatită ascunsă pe undeva, așa zicea tata, lua 10. Știam că dacă arăt  lucrarea acasă mă chestionează ai mei repede cât a luat Coiculeasca și se ducea dracu toată bucuria cadoului. Păi cum să mă mai bucur de papucei și ciocolățele când mama mustăcea deprimată că ce naiba, aia chiar e mai dășteaptă decât mine?!?!! Chiar a dat greș cu educația mea? Oare chiar sunt un rebut, oare cadoul e nemeritat, oare ar fi mai bine să-mi fac bocceluța și să plec în lume? Așa am început să ascund notele neinteresante de părinți. Când s-au prins ei de șmecherie, altă dandana, așa m-au crescut ei pe mine? Mincinoasă? De parcă ambițiile lor stupide cu mize pe care un pulifrici de nouă ani nu dă niciun muc suflat erau inofensive. Ca să nu mai zic de acneica nefutută care parcă de-a dracu aștepta fix ziua de moș nicolae să ne blagoslovească pe toți cu ceva de dus acasă, și hai că eu nu eram chiar într-o postură nașpa, nici 9 nu-i de lepădat, dar ăia care se făceau c-un 5…În ziua următoare se vedea de la o poștă cine-a primit cadou și cine nu. Florin luase notă mare, avea pulovăraș nou, cu șerpișori, Mihai avea adidași cu arici, eu aveam acasă niște pijamale de nota 9, iar Nicoleta, Iulian și Găbos încercau să povestească ceva despre niște fructe și  biscuiți cu cremă dar nu-i credea nimeni, luaseră care 5, care 6.

Oarecum din aceeași categorie face parte o discuție între mamă și fiică la care am asistat adineauri înghesuită în metrou. Puștoaica era făcută cu ou și cu oțet din vina unei prietene care ar fi citit o carte groasă în două zile. (Halal prietenă ai și tu…) Păi cum se poate așa ceva, Miruna? Aia de ce poate și tu nu? Cât de repede citești tu o carte, hai, nu groasă, subțirică? Eu când eram de vârsta ta citeam operele lu Homer! Miruna se smiorcăia că ea nu vrea să fie ca mă-sa, pfoa, nu ai voie să spui așa ceva părinților, Miruna, m-am îngrozit eu de ce păsărel a scos pe gură. Cum să-i spui ăleia care ți-a dat viață că nu vrei să fii ca ea? Vrei! Ascultă la mine, vrei să fii ca ea și mai mult ca ea, să faci fix ce și-a dorit mă-ta, că d-aia te-a făcut, să aibă pe cine să-nvețe să trăiască dacă ea nu-i mulțumită de viața ei. Dar Miruna n-avea de unde ști chestii d-astea, că ea se pare nu citea cărți, mai ales cărți groase. Alea-s cele mai bune! Oricum, mi se umflă rinichii-n mine când aud replici d-astea cu x de ce poate și tu nu. La mine n-au funcționat never, piedestalul pe care se cațără părinții unui plod bibelou cu care sa se laude  e șubred, nu se sprijină pe absolut nimic. Unde dracu-s părinții ăia care zic bă, copchilu’ meu face fix ce-i place și se simte bine și noi suntem mândri că am plodit un om liber, mulțumit cu el însuși. Nu-s. Că io n-am gânduri de plodeală, dar dacă aș avea…well, copchilu meu ar ajunge probabil în Australia să tricoteze căpăcele pentru marsupii sau și-ar pierde toată agoniseala pe vreo idee trăznită, care implică moriști din foițe de țigară, despre care eu i-am zis că dacă are chef s-o pună-n practică atunci s-o facă și gata.

Deși, dacă stau să mă gândesc, cândva voiam să devin balerină. Poate că a fost mai bine că tata s-a făcut că nu mă aude…

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Aș zice că io am fost mai norocoasă, dară măcar ai lu matale făceau front comun. Pe mine mama mă întreba cât o luat icsulescu ori isculeasca, iară tata comenta că „nu, nu contează cât a luat nu știu cine, nu contează ce fac alții, contează ce faci tu, tu trebe să te depășești pe tine”. Și mai e mirare de ce-s schizo…

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s