lamentație fără virgule

Oare dacă  m-aș apuca singură de păr și m-aș da cu capul de fiecare piatră cubică de pe o stradă pavată nu știu care găsesc eu una cât mai aproape că n-am timp de pierdut totuși îl pierd cu chestii atât de utile pentru un om normal adică mers prin magazine cumpărat jaluzele și savonieră și bocanci într-adevăr mișto și cu treij la sută reducere încât acum inima mea ar trebui să fie umflată de satisfacția cetățeanului care a mâncat și grătar de-ntâi  undrea dar în loc să fie dospită ca o gogoașă e stafidită ca o babă semiputrezită-n groapă și tânjesc după pietre cubice să le mânjesc cu creier expirat și împuțit. Oare ar fi ciudat poate pentru ăilalți ăia normali care vor chestii normale și urmași normali de preferat de sex masculin că așa mi-a zis tataie plângând la telefon că am o vârstă și nu e normal să trăiesc în ilegalitate cu masculul meu nu e normal să n-am un băiețel care să mă îngroape când o să-mi vină vremea că ce mă fac eu moartă fiind n-o să aibă cine să mă bage-n țărână cine să-mi țină parastase și cine să se gândească la mine eu ce pula calului să-i zic să-i explic că dacă ești mort chestiile astea nu contează mai ales dacă nu mai rămâne nimeni după tine nu poți pentru că el crede că duamne duamne îți dă cu șutu-n iad așa cum e normal să dai cu șutu în calitate de divinitate omniscientăpotentă care are-n grijă un univers întreg la urma urmelor de fapt universul ăsta poate nici nu există dar iadul și raiul mai mult ca sigur că da că doar așa scrie în cartea cărților nu? și plânge și eu nu zic decât să nu mai plângă altceva nu are rost să zic groapa dintre generații suge orice explicație rațională dar nu e vina lu’ tataie nu e vina nimănui că oamenii se îngroapă unii pe alții și-n pământ dar mai ales în viața trăită pentru părerile altora și e drept că uneori mai întreb pe câte cineva dacă-mi stă bine în blugii ăia sau cu cărare pe o parte dar e cu totul altceva n-o să întreb niciodată pe nimeni ce să fac decât cu titlu de curiozitate așa cum l-am citit și pe marchizul deSade și nu am futut iepuri în cur după douăsute de pagini pentru că îmi place să cred că e dreptul meu să fut cum vreau și să plodesc numai dacă-mi vine cheful ceea ce nu cred. am spălat vase și am aranjat estetic  etajere și am văzut un film și am murit deja pe o parte dacă mâine nu îmi trag cu forța câteva ore în care să ascult muzica mea și să mă screm să scriu chestiile mele o să mor integral pentru că asta nu-i viață pentru mine niciodată n-a fost am urât și urăsc televizorul și programele care-mi sunt oferite nu vreau să le văd am urât și urăsc oamenii care mă servesc cu mâncare de ziua lor și se supără dacă nu o mănânci oare chiar nu pricepe nimeni că e vorba de ceva ce bagi în tine și poate întâmplător nu vrei pur și simplu nu vrei să mănânci bomboane rafaelo pentru că miezul ăla îți pare rahat de pasăre bolnavă că așa ești tu cu capul și am urât și urăsc oamenii care vin să te pupe pe obraz să te umple de salivă să-ți sufle duhoare de ceapă sau măsele stricate în nas culmea e că-s aceiași oameni care te judecă atunci când te văd în pula goală pe plajă pe motiv că ei nu vor să se uite la pula ta și am urât și urăsc multe dar de fapt poate că nu e vorba de ură ci de revoltă că e căcatul meu de viață și de trup și vreau să fac ce vreau cu ele atât cât se poate măcar în chestiile astea oarecum mărunte atât îmi permit. Ce voiam să mai zic ceva despre oamenii nevoiași că nu-mi plac dar nu ăia săraci ci ăia care au nevoie de alții și o spun și plâng și întreabă dar de ce nu mă vrei dar de ce nu vii la mine dar de ce nu mă suni sună-mă vino oferă-mi atenție cer și întreabă și vor explicații extinse jur că nu-i înțeleg. N-am întrebat vreodată de ce mi se dau papucii pentru că nu mi s-au dat exceptându-l pe primul meu prieten pe care nu-l lăsam să mă pipăie și după două săptămâni de chin mi-a zis să mă duc dracu și eu am zis bine dar mă duci întâi până la metrou?  și dacă mi s-ar fi dat nu aș fi întrebat niciodată dar de ce dar ce să fac să nu renunți la mine mă sinucid dacă pleci. Nu-ș dacă e o problemă de mândrie sau lipsă de afectivitate sau lene sau dezinteres oamenii din viața mea au fost și sunt oameni interesanți și plăcuți iar timpul petrecut cu ei nu-l consider pierdut dar oamenii vin și pleacă tu rămâi cu tine până în ultimul moment. Sunt foarte foarte singuratică îmi dau seama de asta nu am nevoie să fiu înconjurată de oameni câteodată îmi place să ies și să beau cu cineva să mai schimb o vorbă e drept că de vreo două trei ori pe an mă apucă pofta de socializare dar dacă n-am cu cine vorbi mă scutur de două ori și-mi revin știu că nu am nevoie de nimeni ca să-mi modific starea de spirit uite și acum eram atât de furioasă pe tataie care plânge și mamaie care a murit și mama care muncește cât trei și tata care repetă la nesfârșit vorba aia să fie bine ca să nu fie rău și pe mine că am spălat veceul în loc să scriu o poveste și acum că am scris ce nu-mi convine parcă mă simt mai bine. parcă. O să mă simt de milioane de ori mai bine după ce o să petrec cinci-șase ore doar eu cu mine de asta pot fi sigură. Sigur.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s