despre rapperi, negri și roacheri

Am dat vina pe ovul că mi s-au aprins beculețele după Eminem-ul ăsta mai puriu și mai aschilambic, dar crez că nu-i ciclul fertilității mele de vină ci un mic sân de Ahilă pentru nenea ăsta și unul pentru Method Man. Hai să zic cu Eminache, că ascult în toată casa albumul ăsta nou și deja știu refrene și dau din mâini precum calul de la Fără Zahăr pe hiphop. Mie la început, când era el foarte blond și rotunjor la față, nu-mi plăcea. Cânta numai despre el, Kim aia și fi-sa, și mă gândeam ce pulă de cal tot le borfăie, chiar nu e în stare să facă niște rime despre altceva în afara propriei persoane și familii? La roacheri nu merge așa,  cum ar fi să pună Dave Mustaine gura-n sus și să explice:  don’t make me brake this guitar/she don’t need to see what I’m about to do/ quit crying, Lars, why do you always make me shout at you și bla bla? Nu merge. Deci nu-l aveam la inimă pe Eminem. După aia am uitat de el. Acu câteva zile aud câteva cântecele noi, adică ăla produs de Rick Rubin, Berzerk, și încă două, unul cu refren catchy pe care-l reproduc când mă sui pe budă (Survival) și unul în care Eminache e brunet și arată ca modelat din fond de ten, nițel bampiric chiar, Not Afraid. Chestia dubioasă e că-mi plac și-mi place și vocea lui Eminache, are ceva de băiețel neputincios hărțuit de bullies, dar care face flotări noaptea, își schimbă stilul de viață și după aia le demonstrează bătăușilor că el e cel mai tare și bătăușii devin amicii lui. Totul înfășurat într-o coloană sonoră, de preferat semnată Eminem. În concluzie, m-am stricat, ascult Eminem. Uatever.

Method Man. Că ziceam și de dânsul la început. Bă, în primul rând, e negru. Și are niște ochi de-mi fluieră pufarina ca ceainicu uitat pe foc. Și buze d-alea groase ca niște palme. Și-mi place mersul ăla specific rapperilor, dar care negrilor le iese sexos al dracu. Un fel de pasul piticului în timp ce te agăți surprins indiferent de propriul tricou și propriul tur de pantalon și repeți la geometrie cu mâinile prin aer. Îmi plac dinții lu’ Method Man. Dinți de negru. Ați văzut vreun negru cu dinți mici? Sau cu nas mic? Sau buze mici? Sau pulă mică? Sau țâțe mici sau cur mic? Totul este mare la ei, mie cel puțin îmi fac o poftă nesimțită.

Na, acu mi s-a făcut poftă să enumăr restul hiphopului de mai ascult io. Păăăăăăi, uite, Deliric. Cred că am fost colegi în facultate, puțin, cam un an. Îmi place tipul ăla de-și zice Guess Who,  n-are el legătură cu trupa rock The Guess Who, adică ăia de-au cântat American Woman înaintea lui Kravitz, dar are liricele destul de smart și vocea sexy. Și de Spike îmi cam place. De la faza aia din Bum-Bum când zice rupem salteaua tremură pereții cad icoanele. Mie mi se udă repede, bre, n-am ce face, e suficientă o replică d-asta de să-mi sclipească un ochișor că-s gata. Și dacă-i gata pufarina, îmi place și cântecelu.

Și cam atât. Acum mă întorc la ale mele, zilele astea fac pauză de Pink Floyd că ascult Amorphis. Îmi place vocalul ăla, Pasi sau cam așa ceva. Mai exact, îmi place mersul lui din clipul Alone. Am mai zis eu că încerc mereu să-l imit, mai ales când ies beată din vreo budă pe la concerte și merg de parcă-s Mother Gaia printre șirul de roacheri cu vezici umflate.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Sorin spune:

    Şi Dana Vespoli are ceva cu ei, ciudat…

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s