Muci și faze

Țin foarte mult la micile mele obiceiuri, dar mai ales la cel de a fuma seara o țigară, stând pe veceu, relaxată, recapitulând scenele amuzante sau de tăiat la montaj ale zilei, pentru eventualitatea că se va face cândva un film despre viața mea. Uite, de exemplu ieri, după faza cu șefa care mi-a zis la nouă dimineața că arăt ca un bețiv care-a supt toată noaptea din sticlă, m-am dus la o ședință situată undeva la nivelul doi de simandicoșenie (trei fiind maximul) îmbrăcată în blugi. În blugii ăia super evazați, albastru deschis, care-mi vin undeva tot la nivelul doi de sexoșenie, același trei fiind maximul. Motiv pentru care șefimea prezentă a simțit nevoia să insiste asupra codului vestimentar din cadrul uzinei, chestie normală care nu m-a deranjat absolut deloc, eu eram oricum în timpul meu liber și le-am făcut o favoare fiind totuși prezentă la ședința lor care mi-a mâncat o oră din viață. Până la final lumea mă știa drept fata în blugi și eram cea mai măsurată din priviri din toată adunarea călcată la dungă și apretată. Ba chiar m-am ales c-un compliment de la o duduie, cică arăt superb în blugi. Da, pur și simplu nu mă pot abține, ce să fac…

Astăzi, pe de altă parte, mi-am luat micul dejun la metrou. Îmi place să mă așez pe scaunele de la Victoriei, cu un hot-dog la 2,5 lei și o brânzoaică în brațe, să citesc în timp ce mănânc și să-mi bag mâna între țâțe ca să culeg firimiturile care-mi cad constant din gură. Repet, am mai puțini dinți decât oamenii normali, înfulec și eu cum pot. Pe drum, la blocul unde se face renovarea termică sau cum dracu îi zice, obișnuita gașcă de muncitori care mă aplaudă matinal indiferent de vreme, mulțumesc băieți, n-aveți gusturi rele. Pe seară, aproape de casă, cineva mă trage de traista din piele, că nu port poșetă. Ignor, merg mai departe, același ritm constant. Simt iar un zvâc impertinent, ignor cu asiduitate. La a treia smucitură îmi cade traista pe jos iar eu mă întorc în postură de Bruzli nervos. În spatele meu, la o oareșce distanță, niște dudui speriate, pe jos traista cu breteaua ruptă. Îmi recuperez bunul și încerc să repar drăcia aia de inel din metal, trec pe lângă un roi de masculi care văzuseră faza dar, ca niciodată, erau extrem de tăcuți. Mă așteptam la mugete și hăhăieli grotești, nu la tăcerea mormântală pe lângă care treceam, de unde deduc că erau relativ speriați și că mișcarea bruzliană mi-a ieșit destul de bine.

Cam așa e filmul vieții mele. Înainte de publicitate mă gândesc să bag faze ca aia când mi-am suflat mucii în chiuvetă peste chiloții lui blackbloodandpain și când s-a uscat materia vâscoasă l-am mințit că-s niște scame, cum să fie muci?! Sunt o duamnă-n pizda mea!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s