Tupeu de ateu

Pe Saramago îl știu de când citeam într-o toamnă d-aia lucioasă Eseu despre orbire, mă ciondănisem cu prietenul și îmi ghemuisem formele în fotoliu, extrem de cuminte și indiferentă la stimuli exteriori. Apoi au venit ai mei hotărâți să mergem toți pe acoperiș ca să reparăm găurile că se anunțau niscai precipitații și acolo sus era totul alb, chiar și cerul albastru, mai puțin smoala care era neagră, iar negrul nici măcar în mintea mea nu poate fi alb. Mă rog. a fost nasol pe acoperiș și chestia asta m-a marcat, d-aia țin minte exact ce făceam la prima mea întâlnire cu Saramago. La a doua a fost mult mai amuzant, că în Cain (acilea e recenzia serioasă) le zice și de pornache, și de time travel, se ia de barbă cu duamne duamne, îl face de cacao că nu știe fizică și uneori se crede poet, pe Lilith o urcă pe acoperiș, iar al dracu’ acoperiș, o fi vreun semn?! ca să se bronzeze și numai d-astea de caterincă. Saramago a murit anul următor dar asta nu are nicio legătură.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s