Morții Mă-tii

L-am visat pe un cristian azi noapte, undeva între momentul știrbirii mele totale și decizia de a-mi vopsi restul de păr, că știrbirea e mereu însoțită de semichelire, în castaniu-movaliu. eram o știrbă semicheală relaxată, fără morți atârnați de firele de păr, îmi făceam planuri de sexualizat uncristianul pentru că în carte, în Morții Mă-tii, înjura așa de frumos și pe mine mă impresionează meseriașii ăștia. De exemplu, zicea că a fost nevoit să omoare un liliac aterizat în plete, doar cu mâinile și pixul din buzunarul de la piept. De-atunci i se prind morții de părul des și castaniu, iar de tuns își poate tunde doar frica.

Că-n rest, morții se adună și ba învie din moartea aia sub formă clinică, precum tămăduitoarea Mariana Marin, care-a înviat cu aprobarea lui Ion Țugui, ba rămân morți ca poeți în blugi  precum Mariana Marin din generația LXXX. Generația literaturii MM.  Care poate mănâncă M&M când rămâne fără bere. Pentru care Mickey Mouse zace Mut și Mort.  Care urlă Multă Muie.

Cristianul ăsta, și nu altul, umflă broaște în cur, se bășește cu tataie, pune la uscat pe sârmă pisoiul spălat și stors, se sperie de un bilețel de amor, de pleoapele tatălui mort și de lecturile altora, dă la Bibliologie, coordonează o Bibliotecă de poezie, iubește, fute și înjură, o caută pe Adnana, o găsește și termină capitolul, începe altul,  muncește ca boul până îl sperie unul că rămâne fără coaie în stilul ăsta. Se lasă de muncă, pentru coaie. Că-ți trebe coaie să scrii un roman, morții mă-sii…

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s