De atunci

Costică iese primul din casă, urmărit îndeaproape de Milana. Ei îi atârnă câteva șuvițe bezmetice din coc, el are cămașa cam soioasă și desfăcută la nasturi. În mijlocul curții se opresc și se penetrează reciproc din priviri. Eu îi urmăresc printr-un ochi sărit al perdelei cu flori mari, roșii, adusă de tataie din Libia. Scena din grădina bunicească e mai interesantă decât cărțulia despre ex-pușcăriașa Lia care începe să se reintegreze în societate angajându-se ca filatoare. De bumbac . Mai degrabă le citesc bunicilor cuvintele de pe buze și gesturile pe care le caligrafiază larg, că d-aia s-au mutat la curte, să aibă loc să-și întindă brațele și rufele. Deslușesc un Nebuno! sfidător, apoi multe Nu!Nu!Nu! căpoase, apoi  un Adevărul!! grăsălan , apoi o palmă scurtă peste mandibula bunicii. Milana strânge buzele, nu vrea să mai spună nimic, își lipăie în schimb cu viteză papucii pe iarbă departe de Costică, rămas cu fața albă ca o pagină goală în același mijloc de curte. Când și-a mutat privirea de la Milana înspre mine, am închis cu putere ochiul din perdea. M-am aruncat în pat și-am citit repede cartea despre Lia, ca să nu mă prindă bunicul. De atunci îmi citesc cărțile grăbită și întind inconștient fața spre palmele bărbaților.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s