Stalker-ul meu, Cockzilla

Cockzilla este un băiat în carne și oase care răspunde la alt nume, dar care va ști că este vorba despre el din rândul următor.

Cockzilla este un băiat cu o pulă groasă și cu obsesia trimiterii unor mesaje nocturne către numărul meu de telefon. Cockzilla nu este momentan periculos, dar având în vedere traumele din copilărie, când vecinul de la doi, suferind de accentuate propensiuni scatologice, îl obliga să elimine minim două bucăți de fecale în grădina cu flori din fața blocului, pe bobocii de azalee, se recomandă atenție în relațiile cu dânsul. Din fericire pentru nivelul meu de adrenalină, eu nu practic atenția în relațiile cu oamenii tulburați, mai ales cu cei care își setează zilnic alarma telefonului la ora două A.M. ca să-mi transmită informații despre vreme și regrete sentimentale prin SMS-uri.

Ce frumos ninge…mi-e dor de pisoi. PS. Nu eu eram la ușă.

Așa că am decis să expun partea interesantă a relației mele cu acest Cockzilla, evitând aspectele plictisitoare precum papucii de casă pe care îi purta sau pijamalele din lycra pe care insista să le aducă în camere de hotel. În definitiv, a fost primul dominator care m-a împachetat în hogtie și mi-a făcut poze. A fost și primul comerciant de țigări la bucată post-facultate, când îmi luam dimineața trei Winston-uri pentru pauzele dintre cursuri. Întrucât este un băiat inteligent, Cockzilla mi-a stabilit prețul unei țigarete la 0,6 lei, ceea ce mi se pare corect. Doar nu era să fiu curvă și să pretind țigări gratis pentru simplul motiv că-i sug pula. Se presupune că o făceam de plăcere.

Ce este mai plăcut, un vagin păros sau un vagin dințos?

N-am știut să-i răspund la întrebarea asta.  Nu i-am răspuns de fapt la niciun mesaj, pentru că mi-am dat seama destul de repede că beneficiază de o ofertă avantajoasă din partea operatorului de telefonie mobilă și nu ajunge el la sapă de lemn dacă mă bagă în seamă zilnic. Corectitudinea înainte de toate! Uneori  mă bagă în seamă și de mai multe ori, în nopțile cu lună plină, când se simte confuz. I love you. Babe? Dar răspunde odată, măi fato! Fuck you!  Chinul ăsta al lui mă doare mult mai tare decât m-au durut picioarele legate cu sfoară nepolierată, dar mult mai puțin decât m-a durut sufletul când, după orgasm, m-a trimis să-i culeg mere din pomul de sub fereastra noastră. M-am întors cu buzunarele hanoracului doldora și el a mâncat doar un măr pricăjit. Acum mă trezește din singurul vis cu Johnny Depp din anul ăsta ca să îmi spună Iartă-mă, bubulino. Nu-i de mirare că a doua zi, când ne-am întâlnit la metrou, am țipat la el să mă lase în pace și m-am înghesuit printre oameni să intru mai repede în vagon. Nu atât de repede încât să nu arunce după mine cu un alt mesaj. Astazi ai fost pisoi antisocial. Arătai mișto în metrou. Special mi-ai arătat fundulețul obraznic?

Sunt sigură că, citind aceste rânduri, Cockzilla va fi măgulit că am reținut o mare parte din cuvintele lui. Drept să spun, mi le-am notat acum câteva zile pe vreo două pagini word, după care am încuiat ușa și m-am asigurat că bâta de baseball este tot agățată de cuier. Nu că aș avea vreun motiv să cred că mi-ar face vreun rău, a fost mereu extrem de atent și grijuliu cu mine. De exemplu,  când m-am trezit cu cea mai nasoală criză de torticolis și l-am rugat să-mi care rucsacul, Cockzilla mi-a întins la schimb valiza lui cu rotile. E drept că, având cam două etaje de trepte în față, a trebuit să car în mână valiza, dar recunosc, era  considerabil mai ușoară decât rucsacul meu burdușit cu nimicuri femeiești și blugi evazați. Repet, corectitudinea înainte de toate. E o deviză bună, din păcate nu și pentru mine. Pur și simplu nu m-am putut abține să nu înjur printre dinți citind mesajul de marți, ora 2:01. Dai cu picioru’ la ceva mișto. Nu e păcat?

Cum trece timpul… aștept din clipă în clipă o veste de la Cockzilla. Vreo două zile a tăcut mâlc, după ce m-a urmărit puțin la metrou.  Am crezut că i s-a întâmplat ceva și, cotropită de mustrări de conștiință, am udat floarea pe care mi-a adus-o cadou, alături de cea mai ieftină sticlă de vin spumant, ultima dată când l-am invitat la mine. Apropo, răspunsul  la întrebarea de acum o lună, ora 1:34: Did you kill the little flower too? este negativ.  Nu e nevoie să existe victime colaterale, ca într-un film cu buget nejustificat de mare. E suficientă coloana sonoră. What is love? Baby, don’t hurt me, don’t hurt me, no more… și Every step you take, every move you make, I’ ll be watching you. E un cântecel de dragoste, îmi spune Cockzilla, un romantic incurabil.

Ei, încă nu am primit mesajul pentru noaptea asta. E abia 12:19 A.M., nu are rost să-mi fac griji. Poate chiar apucă să citească povestea despre el înainte să dea Send. Vezi, Cockzilla, ți-am promis că te fac personaj și m-am ținut de cuvânt. Corectitudinea înainte de toate!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s