flatulențe

În toate stațiile de metrou, pe scările de la ieșire,  se poate adulmeca  bășina pământului, una special-sărbătorească.  seamănă foarte tare cu bășina aia pe care o dai după ce mănânci salam. bășina pe care încerci să o aspiri la loc în tine cu nările și gura căscate, ca să nu afle nimeni  din budele vecine că ai gaură în cur și-o folosești.

Problema cu găurile e că ceea ce iese din ele de regulă pute. Nu apuci să simți imediat, pentru că el își șterge repede pula de cearșaf și-ți bulversează simțul olfactiv cu o palmă peste față, dar la jumătatea reprizei următoare începi să-ți pui întrebări. Tragi aer în piept până aspiri toate părțile de propoziție din amintirile altora, toate părțile de vorbire de pe reverele hainelor și din spatele urechilor, toate ideile dintre flocii pubieni, toate apropourile de pe numerele de telefon. Să nu mai știe nimeni că ai gaură-n față și-o folosești.  existență haute couture.

Dar nu e atât de simplu. Stai la semafor și lumea viermuiește. Lumea vie muiește. Lumea moartă bea suc, dar tu bei bere pentru că ești mai presus, nu ești nicicum. De aici nu ești aici, de vrut nu vrei, de dus nu te duci, de sunat nu suni, de răspuns nu răspunzi, dar de băut…bei. Numai așa de existat exiști. numai așa oferi rost în viață celor care te cunosc de două minute mai bine decât te știi tu în cele mai mici amănunte, de exemplu cum privești tavanul când te caci sau cum folosești cuvântul lindic când faci dirty talk în gând în timp ce te fuți. lumea vie chefuiește, lumea moartă putrezește.  lu’ …mea nici că-i pasă, e complet rasă. fără mustață înțeleg și eu ce-mi spune, doar că mă irită, rareori le spune pe bune, e elastică și cam prea sarcastică.

Diverse subiecte am atins mai sus. Aerul împuțit de oraș, ipocrizia urbanumană,  realitatea fecalelor, mătrășirea celor din jur,sixpackul de becks, vagina dentata și ironia mea mușcătoare care învinețește ego-urile molatice cu pernuțe pe suflet. Mai rămâne să ating buboiul pulsând al acestor zile. și să-l zgândăr urlând cu vorbe murdare ca să se infecteze și să curgă valuri de puroi peste carcasa din hârtie creponată pe care și-o trage peste hoitul sensibil. să-i închid ferestrele în nas cu tronc, să-l scuip în față cu stropi, să-l joc în călcâie până-l scot dintre picioare și din minte. până-l închei definitiv neînceput, așa cum se face cu orice gând conceput, apoi avortat de la prea mult băut.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s