Cât alcool se bea când dispare o bucată dintr-un om?

Mă-ntrebi ce-am zis când am aflat că a avut accidentul ăla și a rămas fără picioare. Păi, în primele minute nu am zis nimic, dar nici nu am plâns. Mă gândeam ce să fac, încercam să mă văd împingându-l în cărucior prin parc.  Parcă orbisem, oricât îmbrânceam imaginile în ochi tot nu vedeam nimic. Știam că cel mult aș fi mers pe lângă el dacă reușea să facă rost de un cărucior cu motor ca al  Marianei, vecina alor mei. Era o tipă foarte deșteaptă, apăruse la televizor, avea și o stupărie. Bineînțeles că nu se ocupa personal de stupi, doar conducea afacerea cu două degete. Atât putea mișca din copilărie, de la epidemia de poliomielită. Să-i cer probabil niște sfaturi, să văd cum pot să-l ajut cu scaunul ăla cu rotile electric. Păream absentă cred, dar eu chiar mă concentram serios pe ceva practic, pe motoare, pe stupi, pe locurile de parcare pentru cei cu dizabilități, orice numai să nu las să-mi treacă prin minte că-l voi părăsi.

De zis, ai dreptate,  am zis într-adevăr ceva, dar după o vreme. Am lăsat-o să se scurgă pur și simplu ca să mai diluez căcatul în care călcase viața mea și nici măcar cu picioarele mele.De zis i-am zis tipului care-mi dăduse vestea că mă duc să beau cantitatea necesară  de bere ca să se rezolve situația.  Cred că aveam un aer hotărât, de om care se duce să clarifice probleme, să dea timpul înapoi și să repare stratul de ozon…așa mi se întâmpla mereu când plecam la bere, fie că se decupa cineva din jurul meu în alte forme, fie că nu. D-aia tipul nu mi-a oferit decât aceeași  privire rămasă de la spital, dezgolită de orice clipire. Mă uitam la ochii ăia și mi se păreau zgribuliți, îmi venea să urlu la el să clipească, să-l lase măcar să se învelească puțin cu pleoapele dacă tot i s-a lipit pe retină. Apoi mi-am dat seama că nu o să urlu, doar o să-mi pun geaca pe mine și-o să mă duc într-un  bar fără d-ăia care dansează ca să aflu ce trebuie să fac.

Cam cât alcool trebuie băut când dispare o bucată mare dintr-un om care era mai înalt decât tine?  Uite,  asta da problemă. Mi-am dat seama că trecusem peste starea de șoc și începeam să îmbin piesele. El stătea probabil incomplet pe patul de spital în timp ce eu îmi priveam vârfurile bocancilor în drum spre cel mai întunecat băruleț pe care îl știam și cel mai important, unde  beneficiam de un statut aparte, bețivănesc, cu linie de credit pe caiet. Treptat, toate datele problemei mi se înșirau în fața ochilor. În urmă cu câteva ore aveam o droaie de fluturași  în stomac, atât de al dracului de corecți anatomic că strănutam mereu de la praful de pe aripile lor. Acum? Râgâiam prima bere. Odată cu gazele am împrăștiat și niscai solzi de lepidoptere pe masă, unde s-au amestecat cu scrumul de țigară de nu mai înțelegeam nimic. Îl iubisem și l-am fumat sau s-a fumat iubirea?  Oricum ar fi fost, în spelunca aia până și aerul  îmi obtura vederea, era atât de întuneric în colțul unde mă așezasem încât  nu reușeam să mă văd împingând afurisitul de cărucior și nici măcar mergând repejor pe lângă scaunul cu rotile electric. Grigore, barmanul, îmi desfăcea pe mutește berile una după alta și mai schimba din când în când melodiile din playlist, ca un doctor homeopat cu dreaduri.

Tu mă întrebi ce-am zis când am aflat că a rămas fără picioare, dar crede-mă că ce-am gândit era mult mai interesant. Mă gândeam dacă are penisul întreg- tipul cu ochii zgribuliți nu-mi menționase nimic legat de aspectul ăsta – și mai ales funcțional, încercam să mut trupurile noastre ca la tetris în niște poziții potrivite pentru acuplare, dar în special încercam să-mi reprim simptomele unei iubiri imperfecte, care nu mă motiva suficient nici măcar pentru un astfel de efort de imaginație. Asta era, mi-am zis undeva după a șasea bere. Nu-l iubesc cum trebuie, probabil nu-l iubesc deloc deci nu trebuie să caut taxiuri cu rampă. Îmi plăcea soluția, soluțiile de fapt, pentru că descoperisem astfel și cât alcool trebuie băut când dispare o bucată dintr-un om. Mulțumită de mine, i-am cerut lui Grigore să-mi treacă și a șaptea bere pe caiet.

Tu mă întrebi ce-am zis când am aflat că a rămas fără picioare, dar crede-mă, e mult mai interesant să afli ce-am zis când am aflat că de fapt nu ăla era barul unde aveam linie de credit pe caiet.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s