liturghie

Fiecare și-a luat mortul la spinare și-a plecat la casa lui. Numai unul a rămas gânditor, fumând lângă răposatul atribuit lui cu proces verbal de dare-primire. La răstimpuri, când țuguia buzele ca să împingă fumul departe de părul proaspăt cărăruit pe-o parte și gelat, izbea câte-un picior în sacul de unică folosință, îngrămădit și plin de cocoloașe, după cum venea un călcâi, o mână sau o bucă de-a mortului. Sau o țâță, că doar decedata Ana avea ditai bidoanele cu sfârcuri ca niște ventuze pe care să-ți agăți balonzaidul și mânerul curbat al umbrelei. Și uite că țâțoasă cum era, tot a omorât-o.

Așa nu mai începe nimic, mă gândeam să fac o frumoasă poveste de dragoste. Făceam gândind o frumoasă poveste de dragoste. Numai că poveștile de dragoste nu se gândesc, nici nu se făptuiesc, probabil se iubesc în timp real, în realitatea temporală, în timpuirea realică, în…

Sau poate e un final de poveste neîncepută, ca într-o vrajă d-aia cu păr de iapă neprihănită și os de mâță călcată de bemveu pe lună plină. Se ia o poveste neîncepută și se gâtuie, se taie fin julien jugulara, dar fin de tot, nici nu simt. Eu, povestea, tot un drac. Mă simt tăiată fin.  Cineva de la salvare vă rog, turnați apă moartă pe mine, să se lege pielea și după aia niște bere, să mi se lege două vorbe-n gură, să le spun, să se termine povestea.

Hai să zic cu nuca, e o poveste mai frumoasă decât povestea de dragoste. Se făcea că băusem una două șapte nouă beri și cineva avea o nucă, și eu am zis vezi că mâine nu mai ai nuca și el a zis haha. Alt Cineva care stătea lângă Cineva i-a luat pe șestache nuca și mi-a dat-o pentru că spera să ne futem, nu ne-am futut, am luat nuca și-am păstrat-o o lună de zile în cap, știu asta pentru că trebuia să-mi vină ciclul și nu mi-a venit. Aseară eram în groapa cu rock, mă mai duc uneori la rock ca să mă joc de-a băutul berii și pipilicul în buda de băieți. Cineva era acolo și i-am dat nuca și el mi-a zis că

Că nuca i-a dat-o bunica și bunica a murit la o săptămână după asta, cam când mi se termina mie ultimul ciclu adică. Și el credea că nu mai are nuca și uite că o are, i-am dat-o eu, m-a luat în brațe o dată, de două, de trei. În filme știi ce să zici când faci d-astea, pe mesagerul lumii de dincolo, eu n-am știut, era prima mea misiune și nu mi-a explicat nimeni fișa postului. Așa că am dat noroc o dată, de două, de trei, de nouă.

Peste câteva minute Cineva a spart nuca și mi s-a părut că nici poveștile cu morți parcă nu mai au farmec. Nici alea de dragoste, nici alea cu morți…

Se duce totul de râpă.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s