șit

Ieri  mi-a puțit numai  a căcat, colega blondă duhnea,  aia roșcată trăznea, dosarele abureau, patiseriile exalau. Mi-era evident că sunt însărcinată.

Am încercat să-mi dau seama cine putea fi tatăl și m-am cam speriat când mi-am adus aminte că am deviat oarecum de la traiectoria pletoșilor în ultima vreme. La dracu, exista riscul să nu nasc un pletos! Măcar urma să fie roacher și asta m-a mai liniștit puțin, atât cât să-mi torn un pahar de bere. Pe cine mint, n-am turnat în niciun pahar, am băut direct din sticlă și-am început să-mi amintesc molcom, mângâindu-mi abdomenul, cum cântam Hit the Road, Jack sub duș, după primul orgasm provocat de pulă. Ulterior am cântat albume întregi, dar asta nu mai contează acum. Mă durea înăuntru și îmi imaginam cum îi cresc firele de păr, ba poate chiar cum i se țese un tricou cu Motorhead direct pe pielicica lui de rockeraș turbulent care urma să-mi înveselească zilele de adult mediu și târziu. Sau poate trebuia să fac caca, dar un caca nu-ți cântă la chitară Nothing Else Matters ca să te convingă să nu-l trimiți în tabăra de grași. Nu că aș găti eu atât de bine, dar mi se pare drăguță imaginea unui puști pletos și grăsuț, numai bun de pupat pe obrăjori când nu se uită niciunul din prietenii lui șmecheri. Bineînțeles că prin liceu ar slăbi atât cât trebuie ca să nu-mi fie rușine să-l iau cu mine la concerte. Singura problemă pe care o întrezăresc în viitorul ăsta e că o să-i dau o grămadă de mother issues, la pachet, împreună cu prezervativele pe care o să i le strecor pe șestache în geaca de piele. O să fută fără sentiment și după aia o să vină acasă, puțind a țigări și alcool. O să-mi lase ultimul lui joint pe noptieră și o să scrie o poveste jilavă, mustind a secreții intime, poveste pe care o voi citi beată în seara următoare, când el are repetiții cu trupa lui de thrash. Amicii lui or să comenteze ceva la adresa milfei de mine și el o să le învinețească tuturor ochii, cu pletele umede de transpirație zburând prin aerul mucegăit al garajului unde-și țin băieții instrumentele. Trupa ar fi avut de suferit, membrii ei s-ar fi împrăștiat care încotro și unii s-ar fi apucat de jazz. Ce să zic…sumbru viitor pentru metalul românesc.

Sugeam din sticlă și mă gândeam așa, aiurea, că poate nu-i face bine copilului. Poate iese fată. Asta nu aș suporta, numai gândul că ar putea să-mi tragă un toc cui în burtă și să-mi împuie ovarele cu bârfe. Norocul meu a fost că după ce mi-am aprins o țigară m-a apucat oficial căcarea,  parcă totul s-a clarificat în mintea mea și-am desfăcut liniștită o bere proaspătă. Încă nu era momentul.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s