Pură ca o iapă albă

Nu pot să-mi descriu pizda. El zice că nu se îndrăgostește până nu-mi proiectez labiile pe perete, o pretenție rezonabilă numai că mie mi-e frig, nu-mi dau chiloții jos să mă analizez. Pot să trăiesc și fără amor.

Când încep să mă fut îmi vin super idei de scris, dar ar fi neproductiv să mi le notez în timpul coitului. După coit uit, invariabil, uit numele tuturor celor implicați, noroc că fut în perimetru familiar că altfel aș face cuddle și ouă ochiuri dimineața până mi se reface memoria adresei personale ca să fiu capabilă de luat metroul în direcția potrivită. Ce să zic, fut sportiv, asentimental, ca o curvă. E mai sentimental nenea de dă cu mopul prin blocul meu, refuză să salute pletoșii cu care mă afișez dimineața la lift. Se uită lung, supărat și nu scoate un cuvânt. Neața! Bună dimineața! urlu la el și nimic, e în transă, verifică firele de păr despicate și dă raportul la administrație. Dacă ies singură din casă e fericit, mă salută profund și cu însemnătate. E posibil să-mi dezvolt omdeserviciu issues în curând dacă o mai ține așa.

De băut, numai de bine. Oamenii s-au învățat și-mi aduc potol cu hamei, eu prestez frumos să-mi cresc nivelul de GFE, vecinii nu comentează la rockăraie și urlete în miez de noapte, rimelul waterproof curge atât cât trebuie ca să simuleze ochi picați în gură de somn și să rămân iar stăpână pe domeniu, să mănânc pateu cu furculița pe ciuci în scaun. De băut deci că e bine.

Nu mi-e jenă să spun chestiile astea pentru că sunt inventate, ce pula mea, sunt o ființă virgină cu imaginație căcălău. Știi?

Periculosul cu față de criminal de vineri noapte îmi dă esemes îngrijorat după 4 zile. Cică dacă-s bine și ok. Semnat, Mihnea. Cine pula mea e Mihnea, mă siderez eu la Întâia, mă lămurește vag, cică e ăla cu tricou cu rammstein pe care l-am pupat trei ore fără un sfert, ce nume frumos are, pare băiat bun dacă se îngrijorează, nu-i așa că-i așa? Este, cum nu. Ce să fac cois, am reușit să trăiesc după ce-am fost smulsă cu forța din gura ta, mă descurc. A, ce bine că și eu mă mențin pe linia de plutire. Ca de la bețiv la bețiv.

În rest? Mănânc firimiturile de pe birou, a rămas câte ceva de la cină. Regula celor cinci secunde nu se mai aplică, intervine regula e biroul meu, mănânc ce vreau și când vreau de pe el. Și bucățica asta de-o ronțăi acum, ușor fezandată, e chiar delicatesă, când o să-mi amintesc nume și tricouri poate o să-mi amintesc și rețeta.

E bine să fii virgină și abstinentă. Cel mai bine.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s