De fapturi

Acu vreo oră au început să-mi vină revelațiile acasă. Tipa din Pianista e posibil să fi avut totuși oareșce probleme cu capul, deși pe la 6 dimineața o susțineam, pe ea și pe toți bedesemiștii din lume, înfierând-o în schimb pe dementa de maică-sa.  Concertul din Fabrica, unde m-am bucurat vreo 10 minute și-am dat și din pleată, grrrr sunt rea! nu era cu Ura de după ușă, cum informam eu lumea, era Pokefest. Se striga Pokemon la concert nu pentru că trupeții voiau să bată pokemonii, ci pentru că ăsta era nick-ul vocalului Recycle Bin de-a murit de stop pe chept acum câțiva ani.  Moșul care stă pe scăunel în fața blocului meu m-a privit blocat și nu mi-a răspuns la salut nu pentru că ar fi senil, ci pentru că eu i-am ciripit veselă Bună dimineața! la 2 după-amiaza.

Și se pare că nu mă simt chiar atât de bine pe cât credeam, pentru că sunt mahmură și se mai duce dracu o zi fără să fac nimic constructiv, fără să înalț castele de gândire, fără să îmi definesc măcar vârfurile părului cu ser anti-frizz. Futu-i candela și iconostasu’ de viață!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s