O dezvirginată la masa doi, șefu!

Pe gudrids zice că-s în urmă cu 34 de cărți. M-am împăunat că dau gata 100 de bucăți anul ăsta și uite, sunt rușinată în public, dau pantalonașii jos și mă pun singură la colț, nu vă deranjați, eventual mă pleZnesc singură cu rigla peste buci. Sau cu furtunul mașinii de spălat, nu sunt prea sigură care sunt metodele educației, la mine a funcționat ani de zile simpla pronunție a numelui, e drept că pe un ton apăsat și în același timp surprins de existența cuiva care chiar poartă numele cu pricina și are o viață proprie descrisă de vagi alegeri personale. Iar pllloile nu vin…Intercalez versuri. Am trei cărți în față, toate cu povestiri, toate citite recent, mă gândeam să notez ceva despre ele. Nu recenzii…nu obișnuiesc, am făcut ase-ul, deci sunt expertă în teste grilă și copiat, așa cum am copiat la testul de inteligență de pe myjob. Nu recenzii, atâta timp cât mai degrabă mi-amintesc ce făceam în perioada unei lecturi decât subiectul cărții.

Uite, când citeam Dusan Mitana, O după-amiază caniculară, eram la munte cu un mascul. El cânta la chitară și eu citeam pe un fundal sonor perfect despre șepci căzute în oala de noapte a unei bătrâne muribunde șantajiste, despre un copil tulburat care ucide porumbei, despre o naștere prematură în pădure, dar mai ales, mai ales! despre tupeul unui client nedoritor de bere într-o berărie. Până când masculul a aruncat cu pana în mine, ofuscat de tupeul publicului indiferent.

Apoi, cartea de povestiri a lui Ian McEwan, Prima dragoste, ultimele ritualuri, m-a prins la mare. Mare depărtare de casă, acolo, la mare. Cald și frig în același timp, tremuram sau transpiram și îmi salvam stângăcia climatică râzând de hidoșeniile duios descrise de nenea ăsta. Nu știu dacă trebuie să fii tare de înger ca să citești povestirile cu pricina, dar sigur trebuie să fii în stare să râzi de seriosul vieții. O dezvirginare incestuoasă a fetiței de zece ani e de tot hazul când puștoaica futută de frate-său comentează că ea nu capătă nicio senzație, frate-miu, capeți vreo senzație? Și tot așa, apare un fel de șobolan în altă poveste, se fut unii la un fel de casting, un domn ejaculează precoce în mâna unei fetițe, o copchilă cu capul mare, de handi, provoacă orgasme fetiței lu tata, ce să mai, freak show, baby.

Uite-așa, ultima carte am citit-o în metrou. Povestirile lui Radu Pavel Gheo din Numele mierlei sunt românești autentice, deci un alt freak show baby baby. Dublu baby, cinci nessuri mici, un orbit albastru, urmează stația unde trebuie să cobor, dar să mor io, într-o zi nu o să mai cobor, o să merg și-o să merg și-o să dau dracu tot. Aiurea. N-o s-o fac. Cel mult o să citesc cărți pe felii de patru-cinci stații, ăsta e un fel  de viol în silă, ca atunci când ți se scoală și n-ai în față decât o curvă penală pe care o plătești dar când o fuți te simți tot ca un violator căcăcios.

Nu c-aș fi făcut eu vreodată așa ceva, doar sunt o fetiță proaspăt dezvirginată tunsă ca Mireille Mathieu și cu voce răgușită de tabagistă înrăită că nu i se dă niciodată restul la țigări.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s