Că-mi place

Mi-a transpirat buricul și mă arde pe gât. Înjur și degeaba.  Oamenii sunt la fel de urât îmbrăcați și expiră neatenți în direcția mea. Mă uit în jos să văd trotuarul și îmi sare în ochi julitura din genunchi, destul de proaspătă, câteva zeci de ore. Mi-am amintit în cursul dimineții cum m-am ales cu ea, dar imaginea cu mine în patru labe mi se clatină în cap până amețesc, asa ca o dau dracu, ce importanță mai are în ce piatră mi-am rașchetat pielea de pe picior? Totul e să nu uit să-mi trag chiloții pe mine când termin, n-am chef să-mi văd lenjeria intimă atârnată de nasul cuiva. Treaba cu cicatricile de pe mine e de fapt mult prea complexă ca s-o explic, prefer să las impresia de masochistă decât să povestesc cum mi-am atins cu țigara o bucă în timp ce mă căcam și scrumam în veceu.

Chelnerul blonziu îmi zice de cum mă vede, precum unui obișnuit al  cârciumii din sat, Ți-aduc o bere? Mă citește, mă vede bine de tot blonziul, îmi plac bărbații care știu că nu râd frumos decât de la a doua-n sus. Râd oricum, râd lesne, fac glume proaste, așa sunt eu. Mă sperii de o frunză uscată care îmi cade în cap și-i revăd degetele jucând un șotron complicat pe corzile chitării. Parcă se și aude cântecelul dacă ridic umerii până la nivelul urechilor ca să astup discuțiile despre vreme din jur, mă-nchid puțin în mine să-i privesc mâna păroasă, pătrățoasă, bărbățoasă, că-mi place. Blonziul intervine, îl văd și pe el cu coada ochiului, mi-aduce încă o bere, jur că nu știu dacă am cerut-o dar de băut o beau, că-mi place. Încep să-mi placă mesele și scaunele și pietrele din jur, îmi plac străfulgerările din cap cu corzi și mâini și frunze și două periuțe de dinți și o singură mare cicatrice în cearșaful de pe pat, așa de tare-mi place că o iau la fugă. Iar eu cu alergatul nu mă-mpac deloc, mai ales dacă îmi clipocește burta de bere și-mi vine să râgâi Nothing Else Matters, dar ce plac prea mult se strică. D-aia merg, alerg, să ajung la Proenerg, cum scria pe tramvai când eram eu mică și văzusem doar pula lui Leonard, pulă care se numea de fapt puță în stadiul cu pricina. Nu mai e nici prea cald, mi se usucă transpirația dintre buci și ce rămâne se ia pe mâini, se impregnează în bumbacul de pe pat, se aspiră printre buze iar berile se înmulțesc isusiac cu pasiune și antren. Pe etajeră.

E foarte noapte iar eu merg agale, caut un taxi galben, trec pe lângă mulți câini, vreo șase dacă nu mă-nșeală miopia și întunericul, eman numai dragoste de câini ca să nu-i provoc, număr pe trei degete orele care-mi rămân pentru somn pur și simplu, găsesc un 2000 și mă urc. Spre casă, vă rog, dar mă lăsați la două străzi distanță. O să mai alerg puțin, că-mi place.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s