Făr’ de zeu

Biscuiții de ovăz se papă cu ceai, eu mi-i iau cu bere, duminica omii se culcă devreme unii cu alții sau separat, după posibilități, întotdeauna eu după două noaptea, indiferent de posibilități, doar pentru plăcerea de a fi obosită la muncă. Timpul trece altfel, și cât de altfel trece noaptea în parc în pas alergător fugind de cine știe ce, lumini agresive, muzici neplăcute, nelămuriri personale împărtășite pe mutește cu alții sau altul, vederea dublă e opțională în funcție de cine scrie și de cât de obișnuit e cu alcoolul. De scris mai greu, nu se coagulează, nu se încheagă, se scurge alandala pe lângă axoni precum sperma pe  buza prezervativului, produce impresii și copii retarzi care întreabă obsesiv de ce de ce dar de ce e cerul împănat cu nori și capul omului  care sunt de dileme psiho-tice-logice-patice cu referințe în trecut, fotografii și cd-uri lăsate lângă canapea.

Mă fascinez când tac, sunt mai confuză și complexă decât aș putea descrie, aduc oarecum a actriță de film independent. Vorbesc doar când mi-arăți că știi să-mi respecți tăcerea sau dacă beau o bere sau deloc, poate doar dimineață, prostii fără importanță căci nu-mi dau mai multă importanță decât unui capac de Beck’s. De când am învățat să-mi desfac berea pe muchia mesei nu mă mai iau în serios decât în glumă.

Îmi place de fapt să mă induc în eroare și să beau. Și să visez absurd lângă cine e cald și transpirat, să visez lung, colorat și cu multe personaje, vacanța la mare. Dimineața murmur că am visat, transmit telepatic imaginile, se fute conexiunea și rămân pe cearceaf cuvinte fără sens și loc în dicționar.

Îmi place că trebuie să mă ascund după imagini blurate și cuvinte aleatoare care-mi trec prin cap când mă gândesc la. La fel și când îl simt acolo, la doar două unduiri în lateral și multe rapide în față și spate și mi se activează opțiunea de glosolalia automat. Zic multe, zic că îmi place. dar că nu se poate, că vreau altfel dar e bine și așa, că e greșit dar e fain, că nu asta voiam dar e perfect, că o barbă n-ar strica. dar merge oricum, că e ultima dată dar data viitoare o să fiu mai clară, că se mulează pe tipar dar mă fascinează culoarea care depășește conturul, că mi-e sete dar mă mulțumește părul care-mi intră în gură. Așa și pe dincolo, nici așa nici altfel, nu-mi convine dar îs bine. Probabil.

Îmi place de fapt să fiu nesigură. Așa pot să-mi ofer o scuză ca să mă îmbăt și să fut un pachet de țigări pe noapte vorbind cu și despre, altfel aș linge înghețată și m-aș uita la televizor. Trebuie să recunosc că îmi place de mine când mă tulbur. Arăt altfel.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s