zi-mi, trabuc!

Oricât de tare m-ar durea ceva, când intru în clinică sau spital am impresia că sunt sănătoasă tun. Că se sparg lemne pe mine într-o veselie. Mucii nu mai curg, gâtul nu mai doare, capul nu mai pleznește. Un placebo eficient din fragedă copilărie. Acum concentrat într-o singură pastilă ( o pastilă-morgana dacă-mi e îngăduit să aberez și-mi e căci aici eu sunt șeful ) vindecă-tot sub forma unui doctor cu veston, bărbuță și trabuc pe care mi-l doresc în față, spunându-mi cu vocale dure să îmi exprim părerea. Și ce mi-o mai exprim, îi tremură bărbuța sinilie de cât de tare urlu, că așa și pe dincolo, că e ceva în mine care mă împiedică să spun chestia aia, transfer ceva asupra altuia, o teamă personală cred, teama de abandon, dar de ce, copil iubit am fost, unic răsfățat, dacă eram băiat era perfect…zi-mi bărbuță, zi-mi domnule trabuc, zi-mi dracului ce să fac! Că aia fac, jur, zi-mi numai când și cum, dă-mi un rol de jucat, dă-mi replici și gesturi, vino cu mine să-mi sufli dacă mă încurc, pentru că singură mi-e mai teamă ca într-o clădire cu multe etaje și lifturi complicate cu touchscreen. Doctore, domnule, mi-e nu știu cum, mi-e așa și pe dincolo îi zic eu, bat aerul cu palmele, povestesc visele în care zbor prin lumea lui heripotăr și cum m-a pus mama să aduc o oală imensă, pentru fiert borcanele de murături, într-o seară când toți copiii erau în scara blocului și-au râs de mine. Și bărbuță îmi zice interesant, dar nu are legătură, încearcă să-ți amintești altceva, ceva legat de a lăsa pe cineva singur, de a părăsi, de a fugi, poate iedul pe care ai ales să nu-l auzi când se spânzura singur cu sfoara de care era legat. Nu, n-are legătură, e altceva, vezi doctore, vezi?! D-aia zic, mă amețesc singură, mă caut în draci și nu găsesc nimic, numai tâmpenii, numai explicații ridicole pentru pasiunea mea pentru filme porno și transsexuali, pentru muțeniile mele, pentru mitomania prezentă în comunicarea cu oameni de care mă doare-n  cur. Să-mi spui ce să fac. Cum să fac. Să-mi faci o schiță colorată, o schemă, un traseu, un desen, un ritual, o rețetă, un prospect, un manual. Să-mi pui cuvintele-n gură și atât, cu sentimentele mă descurc, le țin în frâu, cu realitatea și faptele mă încurc eu. Hai doctore, hai veston și bărbuță cu trabuc, hai ajută-mă, zi-mi, cum să fac să zic ce trebuie când trebuie?

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s